Română
Poalele Muntelui Cozia adăpostesc urmele trecerii unor personaje rămase în istorie: Masa împăratului Traian, Castrul Roman Arutela, Fântâna lui Cuza.
Încă din vechime, locurile au îndemnat la meditații și reculegere și astfel au fost ridicate pe aceste meleaguri numeroase lăcașuri de cult, deosebit de valoroase din punct de vedere cultural-istoric, incluse pe Lista monumentelor istorice, completând oferta turistică a stațiunii.
Mănăstirea Cozia – la poalele Muntelui Cozia, pe malul drept al Oltului, se află cel mai vechi și important monument de arhitectură și de artă medievală din Țara Românească, ctitorit de domnitorul Mircea cel Bătrân (1387-1388), al cărui mormânt se află în incinta mănăstirii; biserica mănăstirii a fost restaurată în anul 1517, în vremea lui Neagoe Basarab, când s-a realizat și fântâna care îi poartă numele; Biserica mare, cu hramul Sfânta Treime, armonios proporționată, cu ornamentație bogată, a fost construită de meșteri din Moravia, după modelul bisericii sârbești din Crusevaț; între comorile de preţ pe care le adăposteşte Mănăstirea Cozia, pictura murală în stil bizantin păstrată aici este o inestimabilă valoare a patrimoniului cultural şi artistic românesc şi european, picturi originale din anul 1391, unde sunt pictați Mircea cel Bătrân și fiul său; Muzeul Mănăstirii Cozia adăpostește o valoroasă colecție de icoane; mănăstirea se află situată la 22 km de Rm. Vâlcea și 75 km de Sibiu, pe malul drept al Oltului, la 5 km de centrul stațiunii.
Mănăstirea Ostrov – situat pe insula cu același nume din mijlocul râului Olt, a fost zidită din inițiativa domnitorului Neagoe Basarab (1520-1522), pe locul unei vechi biserici; biserica, cu hramul Nașterea Maicii Domnului, păstrează picturi murale interioare din anul 1760 . Credincioși din toate colțurile țării vin aici pentru a se ruga la icoana făcătoare de minuni a mănăstirii. Se spune ca tot icoana ar fi cea care a salvat mănăstirea de la scufundare în timp ce Oltul ștergea totul în calea sa.
Podoaba arhitecturală interioară care a trecut testul vremii, este “tâmpla aurită” din lemn de tei care datează de la zidirea bisericii. Icoanele de aici sunt foarte vechi, Icoana Maicii Domnului fiind restaurată în 1791 de Ioan Zugravul. Trebuie menționat faptul că numai trei icoane au ramas din vremea lui Neagoe Basarab: Sfântul Nicolae, Coborârea de pe Cruce și Sfântul Sava, toate de o valoare artistică însemnată, aflându-se în prezent la Muzeul Național de Artă al României.
Datorită construirii hidrocentralei Călimănești, insula și biserica au fost ridicate aproximativ 6 m, evitâdu-se astfel inundarea lor.
Mănăstirea Ostrov sau „Mănăstirea dintre ape” reprezintă un important obiectiv turistic pentru cei care vizitează stațiunea Călimănești-Căciulata.
Mănăstirea Stănișoara – Mănăstirea Stănișoara (mănăstire de călugari, cu hramul „Sfântul Gheorghe”) este amplasată la poalele masivului Cozia. Accesul se face pe valea Păușa-Stănișoara pe direcția nord, plecând din halta CFR Păușa-Căciulata, la aproximativ 6 km, sau din stația CFR Turnu, pe direcția est, la aproximativ 4 km.
La Nucet – Stănișoara, primul așezământ monahal a fost un schit construit din lemn (nu se cunoaște data construirii), ce se leagă de numele sihaștrilor Meletie, Neofit, Isaia și alții, veniți pe aceste locuri de la mănăstirea Cozia și trăitori ai peșterilor de aici. In 1747, Gheorghe Clucerul, împreună cu alți boieri din Pitești, zidesc aici o biserică ce a fost pustiită în 1788 de năvălitorii turci.
Mănăstirea Turnu – la poalele muntelui Cozia, nu departe de apele Oltului, se înalță silueta zveltă a mănăstirii de călugări Turnu, situată la 600 m de stația de cale ferată cu același nume și 2 km de ctitoria voievodului Mircea cel Bătrân. În jurul culmii Turneanu din masivul Cozia, de-a lungul timpului, au fost multe sihăstrii, chilii săpate în stâncă, dintre care unele se mai păstrează și astăzi. Biserica veche, ce se află imediat la intrare, a fost ridicată în anul 1676 pe locul alteia, din lemn, ctitoria fostului episcop de Râmnic, Varlaam, mitropolitul Țării Românești..
Castrul Roman Arutela – cu vestigii romane construite pe o veche aşezare dacică, situat pe malul stâng al Oltului în Poiana Bivolari (odinioară o mare bivolărie domnească). În prezent se menţin urme ale castrului şi termelor romane construite de arcaşii sirieni din armata romană, precum şi o porţiune a vechiului drum roman, pavat cu piatră cioplită. În urma săpăturilor arheologice au fost găsite inscripţii de pe vremea împăraţilor romani Hadrian (117-118 d.h.) şi Antoninu Pius (138-161 d.h.); întreaga fortificaţie care era mai amplă a fost distrusă de o mare inundaţie a Oltului fiind conservată şi reconstituită în prezent; lângă ruinele romane se află izvoarele şi puţul cu ape termale de la Bivolari, situat în Poiana Bivolari, la ieșirea Oltului din defileu, pe malul stâng al Oltului.
Masa lui Traian: un promontoriu stâncos ce prelungeşte Muchia lui Teofil până în albia Oltului; în prezent apare doar ca o mică insulă ieşită din apele lacului de acumulare Turnu. Legenda spune că aici ar fi luat masa împăratul Traian în timpul campaniei de cucerire a Daciei. Tradiţia populară locală mai păstrează şi numele de “Masa lui Mihai”, care şi el s-ar fi oprit aici în drumul său spre Transilvania. Dimitrie Bolintineanu a fost inspirat de acestă stâncă cand a scris în 1846 poezia – „Cea din urmă noapte a lui Mihai cel Mare”, alături de poezia „Umbra lui Mircea la Cozia”.
Parcul Național Cozia este unul din cele mai frumoase parcuri naționale din țara noastră și este situat în partea central-sudică a Carpaților Meridionali. Suprafața parcului este de 17.000 ha, din care 7.000 ha sunt destinate cercetării științifice. De vei ajunge în Parcul Național Cozia vei străbate păduri de gorun, fag, molid și brad, care îmbracă aproape în întregime acest munte frumos. Vei observa că fagul și bradul coboară până apropae de malurile Oltului, luând locul gorunului, iar gorunul urcă până mai sus de 1000 m! Vei întâlni plante provenite și din alte zone mult mai îndepărtate, din Caucaz, Alpi, Balcani, chiar din ținuturile mediteraneene și chiar mai mult de-atât, din regiunile circumpolare ale Europei sau Asiei. Multe din plantele pe care le vei găsi aici nu le vei mai găsi în altă parte: laleaua pestriță, trandafirul de Cozia, Centaurea stoebe coziensis, stipa crassiculmis, Galium baillonii, Silene dinarica, denumite ”endemite locale”.
Îți vor apărea în cale și multe alte plante rare: floarea de colț, iedera albă, irisul, crinul galben de pădure, dedițelul.
În Parcul Național Cozia trăiesc specii de mamifere: ursul, lupul, râsul, pisica sălbatică, cerbul carpatin, căpriorul și capra neagră. Mare atenție unde vei pune piciorul, să nu călcați pe o viperă, căci la soare, pe stânci viperele (comună și cu corn) stau să se încălzească.
Privit de departe, muntele Cozia ne apare ca o cetate de stâncă zidită din abrupturi marginale cu contraforturi și o mulțime de turnuri pe margini și în interior. Odată ce ai pătruns în lumea acestui munte, te vei minuna de versanții săi abrupți și inaccesibili și vei observa că văile și culmile sale sunt orientate radial către depresiunile învecinate. Pregătește-te de efort dacă vrei să ajungi pe vârful Cozia, căci vei avea de urcat o diferență de nivel de circa 1350 m, pornind din valea Oltului. Indiferent ce potecă vei alege, privirea îți va fi atrasă de abrupturi impunătoare încadrate într-un relief ruiniform.
Parcul Național Cozia este străbătut de la nord la sud de râul Olt, care adună în drumul său apele tuturor pâraielor de-o parte și de cealaltă, fie direct (Băiașul, Lotrioșorul, Călineștiul etc.), fie indirect prin colectarea acestora de către Lotru (Vasilatu, valea lui Stan).
O atracție pentru turiști este cascada aflată pe cursul pârâului Gardului sau Urzicii, afluent al Păușii. Cascada Urzicii sau Gardului se afla în mijlocul pădurii, la 20 de minute de mers de mănăstirea Stănișoara. Are o cădere ce măsoară 17 m, iar apele și le adună din Marele Amfiteatru. De aici, poteca mai continuă punctată cu marcaje din când în când, spre Colții Foarfecii și Cabana Cozia. Situată pe Pârăul Gardului, la o altitudine de 830 de metri, accesul se face pe un traseu marcat, cu o diferență de nivel de 200 de metri.
Cascada Lotrisor , o altă atracție aflată în Parcul Național Cozia, în partea central sudică a Carpaților Meridionali, la o altitudine aproximativă de 515 metri.
Căderea de apă a fost realizată artificial în anii 50,când s-a construit drumul forestier care străbate aria naturală protejată din Vâlcea. Pe marginea drumului străjuit de stânci curge pârâul Lotrișor.Singura cale de acces este un drum forestier care se deschide pe partea stangă a DN 7 înspre Sibiu, cam la 7 kilometri de Călimănești-Căciulata.
Accesul în P.N.C. se face în principal prin Dn 7 (E 81), care este una din legaturile capitalei cu restul Europei. Distanțele față de principalele orașe din apropierea P.N.C. sunt de 25 km până la Rm Vâlcea și 45 km până la Sibiu. Distanța pe Dn 7 (E 81) până la București este de 200 km.
